Monergism, director link-uri, teologie baptistă reformată, calvinism, doctrinele harului, teologie sistematică, predici Charles Spurgeon, baptişti calvinişti, Reforma protestantă, istoria Bisericii, apologetică, studii biblice, puritani

Simon J. Kistemaker – Principii de interpretare a pildelor

Apărut în 2009 la Societatea Biblică din România, volumul Pildele Domnului Isus al dr. Simon J. Kistemaker este de un real folos tuturor celor interesaţi de studiul aprofundat al acestor minunate naraţiuni din Evangheliile sinoptice. Fiecare naraţiune este analizată în lumina cadrului său istoric şi a implicaţiilor culturale, iar apoi este aplicată la viaţa creştină.

Originar din Olanda, dr. Kistemaker deţine un doctorat în teologie de la Free University din Amsterdam. În 2001, dr. Kistemaker a finalizat volumul al şaptelea din seria Comentariului la Noul Testament, care a completat proiectul major iniţiat de dr. William Hendricksen. Patru din cele şapte volume scrise de dr. Kistemaker au primit distincţia Cartea Evanghelică a Anului din partea Asociaţiei Editorilor Creştini Evanghelici. Dr. Kistemaker a scris, de asemenea, mai multe volume care s-au concentrat pe viaţa şi lucrarea Domnului Isus, precum şi numeroase articole academice şi contribuţii la diverse volume de referinţă. Dr. Kistemaker a fost preşedinte al Evangelical Theological Society şi a slujit ca secretar al organizaţiei mai mult de zece ani.

În introducerea volumului, autorul propune câteva principii utile de interpretare a pildelor. Dr. Kistemaker susţine că „interpretarea pildelor nu necesită neapărat o educaţie teologică şi filosofică solidă, dar cere ca exegetul să adere la anumite principii de bază ale interpretării. Aceste principii se leagă în mod direct de istoria, gramatica şi teologia textului biblic. Ori de câte ori este posibil, interpretul trebuie să studieze contextul istoric al pildei, să facă inclusiv o analiză detaliată a contextului religios, politic şi geografic descris în pildă. De exemplu, contextul pildei bunului samaritean necesită cunoaşterea instruirii religioase pe care o dădeau preoţii din acea vreme. Învăţătorul Legii care a venit la Isus să-L întrebe ce să facă pentru a moşteni viaţa veşnică a dat naştere discuţiei care a dus la pilda bunului samaritean.

Privind la pilda bunului samaritean, exegetul ar trebui să se familiarizeze cu originea, statutul şi religia samaritenilor; cu funcţia, slujba şi domiciliul preotului şi ale levitului; cu topografia zonei dintre Ierusalim şi Ierihon; şi cu noţiunea iudaică de vecinătate. Analizând contextul istoric al pildei, interpretul poate vedea motivul care L-a determinat pe Isus să spună povestirea aceasta şi poate învăţa lecţia practică pe care încearcă să o transmită pilda.

În al doilea rând, exegetul trebuie să fie foarte atent la structura literară şi gramaticală a pildei. Atitudinile şi timpurile reflectate de evanghelist în redarea pildelor sunt foarte importante, deoarece acestea aduc lumină asupra învăţăturii de bază a povestirii. Studiul cuvintelor în contextul lor biblic, dar şi contextul scrierilor necanonice este o componentă esenţială în procesul interpretării unei pilde. Aşadar, prin studierea cuvântului aproapele în contextul poruncii Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, apărută atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, se dovedeşte a fi un exerciţiu deosebit de profitabil. De asemenea, interpretul trebuie să analizeze introducerea şi concluzia unei pilde; s-ar putea ca acestea să conţină o metodă literară, cum ar fi o întrebare retorică, un îndemn sau o poruncă. Pilda bunului samaritean se încheie cu o poruncă directă: Du-te şi fă la fel! (Luca 10:37). Învăţătorul Legii ca L-a întrebat pe Isus despre moştenirea vieţii veşnice a fost inevitabil confruntat cu nevoia împlinirii poruncii de a-şi iubi aproapele ca pe sine însuşi. Introducerile, şi mai ales concluziile, conţin elementele care-l ajută pe interpret să găsească punctele principale ale pildelor.

În al treilea rând, punctul principal al unei pilde ar trebui verificat teologic prin comparaţie cu învăţătura lui Isus şi restul Scripturii. Odată ce învăţătura de bază a unei pilde a fost analizată în profunzime şi înţeleasă corect, unitatea Scripturii va căpăta expresie, iar semnificaţia adecvată a pasajului va putea fi transmisă cu simplitate şi claritate.

Nu în ultimul rând, interpretul unei pilde trebuie să-i traducă însemnătatea în termeni relevanţi nevoilor de astăzi. Provocarea este, aşadar, aceea de a aplica învăţătura centrală a unei pilde la situaţia de viaţă a celui care ascultă interpretarea. În pilda bunului samaritean, porunca de a ne iubi aproapele devine importantă atunci când cel prădat şi rănit de pe drumul spre Ierihon nu este un simplu personaj dintr-un trecut antic, ci aproapele care are nevoie de dragostea noastră este un sărman fără casă şi avere.”

Volumul poate fi comandat de pe site-ul Societăţii Biblice din România.

Permanent link to this article: http://www.monergism.ro/index.php/2015/09/simon-j-kistemaker-principii-de-interpretare-a-pildelor/

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: