Monergism, director link-uri, teologie baptistă reformată, calvinism, doctrinele harului, teologie sistematică, predici Charles Spurgeon, baptişti calvinişti, Reforma protestantă, istoria Bisericii, apologetică, studii biblice, puritani

John Bunyan – Har din abundenţă pentru căpetenia păcătoşilor

Semnalăm recenta apariţie la Editura Perla suferinţei a volumului autobiografic Har din abundenţă pentru căpetenia păcătoşilor – John Bunyan (171 de pagini, traducere Larisa Mangalagiu). Cartea surprinde zbaterea teribilă a unui suflet orbit de păcat şi prins în lanţurile fărădelegii, un suflet care caută mântuirea prin moralitate şi fapte bune. Atunci când harul lui Dumnezeu îl aduce din moarte spirituală la viaţă, dându-i siguranţa iertării de păcate prin credinţa în Domnul Isus Hristos, Bunyan remarcă: „Mi-au căzut cu adevărat cătuşele de la picioare; am fost eliberat de suferinţele şi de lanţurile mele; chiar şi ispitele au plecat de la mine. Astfel că de atunci încolo, versetele acelea înfricoşătoare nu m-au mai tulburat. Am plecat acasă plin de bucuria ce mi-a dat-o harul şi dragostea lui Dumnezeu.”

Cititorii familiarizaţi cu celebrul volum Călătoria creştinului vor observa multe similarităţi între experienţele personajelor din alegoria respectivă şi frământările lui Bunyan relatate în această autobiografie. Iată câteva exemple elocvente:

M-am apucat de o reformare exterioară, atât în vorbire cât şi în trăire şi mi-am pus înainte poruncile ca fiind calea către cer. M-am străduit să păzesc poruncile şi, credeam eu, câteodată le păzeam destul de bine şi atunci eram mângâiat. Totuşi, din când în când, încălcam câte una şi îmi tulburam conştiinţa. Dar mă pocăiam, spuneam că îmi pare rău şi Îi promiteam lui Dumnezeu că mă voi purta mai bine data viitoare şi astfel primeam din nou ajutor. Atunci credeam că Îi sunt pe plac lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor din Anglia. Dar, nenorocitul de mine, încă nu Îl cunoşteam pe atunci pe Isus Hristos şi căutam să-mi făuresc o neprihănire a mea; şi aşa aş fi pierit dacă Dumnezeu nu ar fi fost milostiv faţă de mine.

Atunci mi-am adus aminte că „El a fost făcut pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Cor. 1:30).

Hristos! Hristos! Nu era nimic altceva înaintea ochilor mei decât Hristos! Şi nu mă uitam doar la câte un privilegiu din partea lui Hristos, cum ar fi la sângele Lui, la moartea sau la învierea Lui, ci priveam imaginea completă a lui Hristos – ca Cel în care toate acestea şi alte virtuţi, relaţii, slujbe şi lucrări se întâlneau – stând la dreapta lui Dumnezeu în cer.

Ce glorioasă mi se părea înălţarea Lui, valoarea şi predominarea tuturor binefacerilor Lui, şi asta pentru că acum puteam să-mi ridic privirea de la mine înspre El şi puteam să apreciez că toate acele haruri ale lui Dumnezeu, care acum erau proaspete pentru mine, erau totuşi ca acei bani mărunţi pe care oamenii bogaţi îi ţin în punga lor, în timp ce aurul lor este în cufere acasă. Oh, vedeam că aurul meu este în cufărul meu acasă – în Hristos, Domnul şi Mântuitorul meu! Acum, Hristos era totul pentru mine; toată neprihănirea mea, toată sfinţirea şi răscumpărarea mea.

Mai departe, Domnul m-a adus într-o unire misterioasă cu Fiul lui Dumnezeu; eram legat de El, eram carne din carnea Lui şi oase din oasele Lui, iar Efeseni 5:30 era acum un cuvânt minunat pentru mine. Prin acesta s-a întărit mai mult credinţa mea în El ca neprihănire a mea. Căci dacă El şi cu mine eram una, atunci neprihănirea Lui era a mea, meritele Lui erau ale mele şi biruinţa Lui era şi a mea. Acum puteam să mă văd pe mine însumi în cer şi pe pământ în acelaşi timp: în cer prin Hristos, prin Capul meu, neprihănirea şi viaţa mea şi pe pământ, prin trupul meu.

Acum vedeam că Isus Hristos era privit de Dumnezeu şi trebuia de asemenea să fie privit şi de noi ca acea Persoană publică sau comună în care este vizibil întregul trup al aleşilor Lui; că am împlinit Legea prin El, am murit prin El, am înviat din morţi prin El, am căpătat victoria asupra păcatului, morţii, diavolului şi iadului, iar atunci când a murit El am murit şi noi, iar când a înviat El am înviat şi noi: „Să învie, dar, morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte!” (Isaia 26:19). Şi „El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui” (Osea 6:2). Versetul acesta s-a împlinit atunci când Fiul omului s-a aşezat la dreapta Maiestăţii din ceruri, potrivit cu ceea ce este scris în Efeseni: „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6).

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Perla suferinţei.

Permanent link to this article: http://www.monergism.ro/index.php/2016/02/john-bunyan-har-din-abundenta-pentru-capetenia-pacatosilor/

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: