Jonathan Edwards, note biografice

Foto: WikipediaÎn zilele și săptămânile care urmează voi publica pe site, în mai multe părți, Tratatul despre har al lui Jonathan Edwards. În ultimii ani, pastorul și teologul american din secolul al XVIII-lea a devenit mai cunoscut cititorului evanghelic din România prin traduceri precum Viaţa şi Jurnalul lui David Brainerd sau Jonathan Edwards despre trezire (Editura Perla Suferinței) și Supremația lui Dumnezeu în predicare – John Piper (Cartea Creștină).

Voi reda mai jos introducerea la scurta biografie a lui Jonathan Edwards scrisă de Benjamin B. Warfield pentru Encyclopedia of Religion and Ethics (1912). Articolul complet poate fi citit pe site-ul A Puritan Mind.

Jonathan Edwards, sfânt şi metafizician, teolog preocupat de trezirea spirituală, se evidențiază ca o figură proeminentă în viaţa intelectuală a Americii coloniale. Născut, crescut și trăindu-și întreaga viaţă la limita civilizaţiei, el și-a făcut auzit glasul oriunde oamenii au fost interesați de cele două mari teme care pot captiva gândirea umană – Dumnezeu şi sufletul. Un filozof francez cu prea puţină simpatie pentru preocuparea de căpătâi a lui Edwards scrie:

„Există puține nume din secolul al XVIII-lea care au devenit la fel de celebre precum cel al Jonathan Edwards. Criticii şi istoricii zilelor noastre au lăudat în termeni ditirambici vigoarea logică şi puterile creatoare ale unui scriitor pe care ei îl consideră (asemenea lui Mackintosh, Dugald Stewart, Robert Hall sau chiar Fiechte) a fi cel mai mare metafizician pe care America l-a dat până acum. Cine știe, se întreabă ei, la ce înălțimi ar fi ajuns acest geniu original, în cazul în care, în loc să se fi născut într-o ţară pe jumătate sălbatică, departe de tradiţiile filozofice şi ştiinţifice, s-ar fi ivit mai degrabă în lumea noastră veche, unde ar fi primit impulsul direct al minţii moderne? Poate că ar fi avut un loc între Leibniz şi Kant, printre fondatorii de sisteme nemuritoare, în locul muncii care l-a redus la o teologie sublimă şi barbară, care ne uimeşte raţiunea şi ne insultă inima, obiectul ororii şi, în același timp, al admiraţiei noastre.”

Celebritatea lui Edwards nu este, totuşi, una ipotetică. El nu a fost „un Milton mut și lipsit de glorie,” ci unul cu cea mai clară exprimare între contemporanii săi. Nici nu a fost un metafizician demn de toată admiraţia noastră, nici nu s-a arătat a fi un metafizician subtil. Speculaţiile sale ontologice – cărora li se datorează, în principal, recunoaşterea titlul de metafizician – țin de prima tinereţe şi au fost categoric respinse la vârsta la care cei mai mulți bărbați încep să devină preocupați de asemenea probleme.

După cum bine observă Lyon, teologia lui Edwards ține de anii maturității, de preocuparea sa constantă pentru studierea doctrinelor despre păcat şi mântuire. Aceste aspecte au fost abordate nu doar la nivel pur teoretic, ci mai ales prin prisma importanței lor practice.

Edwards a avut o remarcabilă înclinație spre filozofie, dar într-un sens chiar mai remarcabil, el a avut un deosebit gust pentru lucrurile divine. Și, prin urmare, „ne amintim de el nu în calitate de cel mai important dintre filozofii americani, ci, cu siguranță, de cel mai mare calvinist american.”

Permanent link to this article: https://www.monergism.ro/index.php/2011/04/jonathan-edwards/

Domnia absolută a lui Dumnezeu

Nimic și nimeni nu poate sta împotriva planurilor lui Dumnezeu. Nimic nu trece de dincolo de cunoștința Lui. Fiecare ființă din Univers se află sub suveranitatea Sa. Asta înțeleg citind Isaia 45:

9 Amintiţi-vă lucrurile de la început, acelea din vechime, căci Eu sunt Dumnezeu, nu este altul! Eu sunt Dumnezeu, nu este altul ca Mine!

10 Eu fac cunoscut mai dinainte sfârşitul şi, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care încă nu s-au întâmplat, zicând: ‘Planul Meu rămâne să se împlinească; voi face tot ceea ce doresc!’

11 Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă şi, dintr-o ţară îndepărtată, aduc omul care Îmi va împlini planul. Ce am spus voi duce la îndeplinire şi ce am plănuit voi face.

Nu există nicio ambiguitate în acest pasaj. El afirmă în termeni absoluţi şi cât se poate de neechivoci că este imposibil să zădărniceşti planul lui Iahve.

Zadarnic citim Scripturile, dacă nu vedem că acţiunile oamenilor, ale celor răi precum şi ale celor buni, sunt guvernate de Dumnezeu. Nimrod şi tovarăşii lui au hotărât să ridice turnul Babel, dar, înainte de a-şi duce la îndeplinire acest plan, Dumnezeu i-a zădărnicit. Iacov a fost cel căruia i s-a promis moştenirea şi, deşi Isaac a încercat să schimbe rânduiala lui Iahve şi să-și dea binecuvînţările lui Esau, încercările lui au fost zadarnice. Esau a jurat răzbunare împotriva lui lacov, dar, data viitoare când s-au întâlnit, a plâns de bucurie în loc să se lupte cu el, cuprins de ură. Fraţii lui losif i-au hotărât moartea, dar sfaturile lor rele au fost zădărnicite.

Faraon a refuzat să-l lase pe Israel să ducă la îndeplinire poruncile lui Iahve şi a pierit în Marea Roşie datorită încercării lui de a se opune. Balac i-a plătit pe Balaam să-i blesteme pe israeliţi, dar Dumnezeu l-a silit să-i binecuvânteze. Haman a ridicat o spânzurătoare pentru Mardoheu, dar până la urmă a fost el însuşi spânzurat de ea. Iona s-a împotrivit voinţei revelate a lui Dumnezeu, şi ce s-a ales de eforturile lui?”

(A.W. Pink, Suveranitatea lui Dumnezeu, Editura Logos)

Permanent link to this article: https://www.monergism.ro/index.php/2011/03/domnia-absoluta-a-lui-dumnezeu/

Load more

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: