Tudor (Teodor) Popescu, fondatorul Bisericii Evanghelice Române, a tradus în perioada 1925-1935, trei volume cu predici și meditații scrise de Charles H. Spurgeon: Fiți tari în Domnul, Din cuvintele lui Ion Plugarul și Eu sunt Domnul, Medicul tău. După 1990, aceste cărți au fost reeditate într-o variantă actualizată ortografic și publicate la editura Stephanus. Traducerea originală a predicilor din volumul Fiți tari în Domnul, tipărit la tipografia Cartea de Aur, păstrează însă mult mai bine farmecul limbii române din perioada interbelică. Iată, spre exemplificare, o predică extrasă din această „carte pentru toți, în deosebi pentru tineret”. Ortografia și punctuația respectă în totul versiunea amintită.
Evanghelia lui Isus Hristos îmbrățișează toată vieața. Dacă primești pe Domnul Isus, ai parte credința care lucrează asupra întregii tale ființe și vieți, atât aici pe pământ cât și dincolo în veșnie. Cine este mântuit de tânăr, va afla în credința în Hristos un adăpost împotriva păcatului. Ce binecuvântare mare este să nu te murdărești de noroiul păcatului Sodomei și să nu-ți macini oasele printr’o vieață de patimi! Mulți din cei ce rămân feriți de o vieață de crime, sunt totuși toată vieața lor niște schilozi sufletești. A fi scos din vârtejul păcatului este o pricină de mare recunoștință; a fi ferit însă de păcat este cu mult mai bine. Este o îndoită binecuvântare dacă avem parte de harul lui Dumnezeu înainte de a fi întinați de lume și de abaterile ei. A fi ferit de o boală este mai bine decât a fi vindecat de ea, iar harul le lucrează pe amândouă. Mulțumește lui Dumnezeu că ești încă tânăr și roagă-te stăruitor ca să poți să primești acum harul de a păstra curată cărarea ta, după Cuvântul Său!
Harul se va dovedi față de tine ca un mijloc de apărare. Binele pe care-l pune Dumnezeu în tine, te va păzi. Ceea ce mă atrăgea foarte mult ca tânăr era faptul că Evanghelia te ferește de păcat. Cunosc mulți camarazi de școală care dobândiseră cele mai bune atestate și, totuși, curând după ce au părăsit casa părintească, au ajuns niște stricați. Am auzit istorisiri triste din anii lor de studii, pe care le-au tăcut în capitala țării, și-mi ziceam: „Când voiu părăsi casa părintească, voiu fi și eu ispitit ca ei; am o inimă ca a lor, ba adeseori m’am dovedit mai rău ca ei. Este deci cu putință să cad în păcat mai rău decât ei”. Acest gând mă înfiora. Mă cutremuram când mă gândeam că, prin abaterile mele, voiu face pe mama să plângă și prin ușurătatea mea voiu sdrobi inima tatălui meu. Nu puteam să sufer acest gând și când am auzit că cine crede în Domnul Isus este mântuit și fericit, eu am înțeles că voiu scăpa de păcat. De aceea, am primit pe Domnul Isus; voiam ca El să mă ferească de păcat; și El a făcut lucrul acesta. Îndemn pe tineri să-și asigure ființa lor, predând-o în mânile Domnului Isus Hristos. Tinerilor, de n’ați ajunge să nu vă mai roșească obrazul nici pentru faptele cele mai rușinoase, de nu v’ați pierde curăția simțimintelor prin păcate vădite! Dați-vă seama bine că așa ceva s’ar putea, dacă nu vă păzește Domnul. Vă îndemn să vă adăpostiți sub scutul credinței în Domnul Isus; astfel, ajungeți părtași ai Duhului Sfânt, care va locui în voi, va rămânea în voi și vă va sfinți. Vorbesc poate unora pe care gândul la o patimă oarecare îi îngrozește. Voi care ați fost crescuți de părinți creștini sub cea mai bună înrâurire, nu este așa că ați vrea mai bine să muriți decât să aduceți ocară asupra numelui tatălui vostru? Dar nu trebue să vă încredeți în inimile voastre. Dacă ființa voastră nu este înnoită — și acest lucru nu poate să-l facă Domnul Isus, prin Duhul Sfânt, — puteți ajungeți tot așa de răi ca și ceilalți, ba chiar răi ca ei. Cine crede însă cu adevărat în Mântuitorul acela a trecut din moarte la vieață. Un astfel de om nu va mai trăi în păcat, ci va rămânea ferit păcat până la sfârșit.
Voi n’ați pășit încă pe deplin în lupta vieții. Faceți planuri cu privire la ocupația pe care s’o alegeți. Vă găsiți încă sub aripile părintești; acolo, în casă, aveți să vă împliniți unele datorii. Gândiți-vă deci cât de bine ați fi pregătiți pentru lucrul și chemarea vieții, dacă vă dați inima lui Isus. Tinere, dacă ai în inima ta harul lui Dumnezeu, vei fi omul potrivit pentru o mare lucrare și Domnul te va așeza în ea, ca să fii o binecuvântare. Tânără, dacă primești pe Domnul Isus, vei fi atâta de pricepută ca să nu iei de soț pe vreun neghiob sau vreun nebun, ci pe un om care, ca și tine, iubește pe Domnul și cu care este de așteptat să duci vieață casnică fericită. Vei avea împreună cu el izvor de bucurie care nu seacă, o fântână de apă vie și chiar în suferințe și necazuri nu-ți va lipsi pacea, bucuria și mângâierea. Vei fi gata pentru orice va veni. Un tânăr creștin este destoinic pentru orice ocupație la care îl va chema Dumnezeu, fie ca împărat, fie ca servitor. Cine dorește cel mai bun prinț sau cel mai bun servitor, îl va afla într’un copil al lui Dumnezeu. Și încă ceva: un copil al lui Dumnezeu are mai puțin a face cu sărăcia, fiindcă Domnul l-a izbăvit de risipă și de trândăvie, lucruri care sunt de foarte multe ori pricina sărăciei.
Pe de altă parte, este aproape sigur că Dumnezeu nu va face dintr’un tânăr un prinț. Rareori a pus El pe vreunul din copiii Săi într’un loc așa de primejdios. Vei fi pregătit pentru viitor, dacă inima ta este într’o stare bună înaintea lui Dumnezeu. Când mă uit la voi, tinerilor, și mă gândesc ce ar putea să facă Dumnezeu din voi, inima îmi bate cu putere și mă face să am față de voi o stimă deosebită și o dragoste din inimă. Trag nădejde că nimeni din noi nu va fi lipsit de respect față de cel în vârstă; bătrânețea trebue cinstită; deosebit de respectată, însă eu mă simt adeseori îndemnat să dau cinste și tinereții voastre. Un învățător vestit, când intra în sala de clasă, obișnuia să-și ia pălăria de pe cap în fața școlarilor lui, pentrucă, după cum spunea el, poate avea între ei un poet, un om mare sau un prim-ministru. Același simțimânt îl am și eu când mă uit la tineri și la tinere. Cine știe ce poate să iasă din ei? Poate că vorbesc către unul din care Dumnezeu va face o mare lumină, care va lumina omenirea multă vreme, iar mai târziu va lumina în veci ca stelele. Dar nu poți să luminezi dacă nu ești mai întâi aprins. Nu poți să proslăvești pe Dumnezeu și să fii o binecuvântare pentru oameni, dacă n’ai fost mai întâi binecuvântat de Dumnezeu. Cei nenăscuți din nou vor fi nefolositori. A fi născut din nou înseamnă a fi născut spre a fi folositor. Câtă vreme nu ești născut din nou, folosul adus de tine este îndoielnic. Nu vreau să spun cu aceasta că aștept dela fiecare să fie un om vestit. Nu este lucru de dorit să fie cineva om vestit. Știu însă că oricine își dă Domnului inima sa, este folositor celorlalți și așa de trebuitor încât fără el lumea ar fi lipsită de un binefăcător, iar ceata cerească n’ar fi deplină.
Am spus — cred — destul cu privire la vieața aceasta. Îngăduiți-mi acum, tineri și tinere, să vă arăt că acela care și-a dat lui Hristos inima sa, n’are să se teamă de sfârșitul vieții. Puteți mai de grabă să priviți spre el plini de nădejde. Va veni, slavă Domnului, va veni! N’ați avut niciodată dorința să călătoriți la cer ca și Ilie într’un car de foc? Eu am avut această dorință, până m’am gândit mai bine, și am ajuns la încheierea că, într’un car de foc m’aș teme mai mult decât dacă aș muri în patul meu. Căci a adormi în Domnul înseamnă a merge la slăvitul nostru Mântuitor. Nu văd bucurie în nădejdea de a scăpa de moarte. Isus a murit, atunci și eu să mor. Pecetea morții a fost pusă pe scumpa Sa față, să fie pusa și pe fața mea, ca să pot să vorbesc apoi de înviere, cum nu vor putea să vorbească aceia care, la venirea Domnului, vor fi schimbați. Să nu vă temeți deci de a vă muta ca să fiți împreună cu Hristos (Fil. 1. 23). Cine și-a aflat odihnă în Isus, acela va cânta pe malul Iordanului și nu-i va fi frică de râul fioros și rece al morții. Cântecul de despărțire va fi dulce; ce va fi însă slava de sus! Nu voiu încerca s’o zugrăvesc, —cine ar cuteza să facă una ca aceasta? Judecata va veni, dar voi nu mă mai temeți de ea. Voi veți sta de-a dreapta Judecătorului. Căci cine ar putea să osândească pe aceia pentru care a murit Hristos? Pământul va fi mistuit de flăcări, stihiile se vor topi de mare căldură, voi însă nu veți tremura. Veți fi luați la Domnul și veți fi la El pentru totdeauna. Cei nedrepți vor fi înghițiți de iad, se vor cobori în iazul de foc; însă voi, cei mântuiți prin scumpul sânge al lui Isus Hristos, nu veți tremura. Slava împărăției de o mie de ani, domnia cu Hristos, biruința asupra morții și a iadului, predarea împărăției lui Dumnezeu Tatăl, când Dumnezeu va fi totul în toți, veșnicia cu slava ei nesfârșită, toate acestea vor fi ale voastre. Nu este așa că, dacă cineva ar trebui să treacă prin iad ca să ajungă la această slavă, tot ar face să treacă? Dar acest lucru nu este cerut dela nimeni. Trebue numai să credeți în Domnul Isus; și chiar credința este un dar al harului. „Întoarceți-vă la Mine și veți fi mântuiți toți cei ce sunteți la marginile pământului” (Isaia 45. 22). Aceasta este Evanghelia.