Sunt răspândite printre oameni multe chipuri ale diavolului, însă unele din aceste chipuri sunt greşite, tocmai din pricină că Vrăjmaşul ia felurite înfăţişări. El este ca un cameleon, care-şi schimbă culoarea după lumina în care se găseşte; sau este ca Proteus, care ia faţa potrivită cu fiecare scop pe care-l urmăreşte. Un tânăr a biruit pe Demonul Albastru, care ţine pe oameni în îndoială şi deznădejde, în nesiguranţă şi şovăiri. Lui i-ai fost supus când te gândeai că nu poţi să crezi. Te temeai că nu vei fi niciodată mântuit şi fericit. Scriai atunci cuvinte împotriva ta însuţi. Dar acum, prin credinţa simplă şi copilărească în Isus, ai biruit pe acest demon. Tu ştii acum în Cine crezi şi eşti încredinţat că El are putere să păzească până în ziua aceea ce I-ai încredinţat (2 Timotei 1:12). Ai biruit pe acest duh rău al îndoielii, dar el poate să vină iarăşi – mai ales când treburile nu-ţi merg, când ficatul nu-ţi este tocmai bine şi aşa mai departe – dar, datorită harului lui Dumnezeu, nu va izbuti să-ţi pună iarăşi vechile cătuşe.
Este apoi demonul acela care mănâncă ţărână şi despre care nu putem să vorbim niciodată prea rău: Demonul Galben al Mamonei şi al nedreptăţii: iubirea de aur şi argint. Parcă-l văd cum râde de cuvintele scrise deasupra lucrurilor pământeşti: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el” (Psalmul 24:1), fiindcă socoate că el ştie mai bine cum stau lucrurile. El gândeşte că toate sunt ale lui, aşa cum de mult zicea către Fiul lui Dumnezeu: „Toate acestea Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie” (Matei 4:9). Ce de şiretlicuri şi de lovituri sunt folosite în zilele noastre în afaceri, din iubire de bani! Din nefericire, pentru unii a ajuns un obicei să spună că 2 x 3 = 7 şi cumpărătorii ştiu aceasta. „Aşa este” zic şi alţii „şi aşa vom socoti şi noi mărfurile noastre”. Aşa ajung să potrivească unele cu altele. Dar adevăratul creştin, omul care este tare în Domnul şi care are Cuvântul rămânând în el, dispreţuieşte un astfel de negoţ. Pot să zică ceilalţi: „Trebuie să trăim”, căci el răspunde: „Da, dar trebuie să şi murim şi să ne înfăţişăm înaintea Judecătorului”. El este hotărât să nu-ţi piardă sufletul umblând după bogăţii, chiar dacă pentru aceasta nu ajunge un mare negustor. O, tinere, de ai fi ajuns să biruieşti pe acest vrăjmaş rău! Sunt mulţi oameni care au ajuns să aibă peri albi, dar tot n-au început această luptă. Cât sunt de vrednici de plâns!
Despre o altă faţă a Vrăjmaşului abia în şoaptă se cutează a se vorbi – dar cât de greu îi este unui tânăr să biruiască pe demonul care are acest chip – vreau să zic despre Madam’ Desfrânata, acea persoană sclipitoare, dar murdară, de care muţi se lasă înşelaţi. Solomon vorbeşte despre o astfel de femeie, pe la uşa căreia creştinul tare în credinţă trece fără să se oprească, astupându-şi urechile să n-audă glasul ei de sirenă. El fuge de poftele tinereţii, care se luptă împotriva sufletului şi își păstrează trupul şi sufletul pentru Domnul, care le-a cumpărat cu sângele Său scump.
Tinere, dacă eşti tare în Domnul şi ai biruit pe Cel Rău, atunci ai biruit, precum nădăjduiesc, şi pe Demonul Mândriei şi te sileşti să umbli merit înaintea Dumnezeului tău. Nu este aşa că tu ai lepădat orice sentiment de încredere în meritele tale? Eşti departe de orice formă a laudei de sine, stai smerit la piciorul crucii şi slăveşti pe Acela care te-a scăpat de mânia viitoare.
Trag nădejde, de asemenea, că ai încetat de a mai fi supus Demonului Modei. Sunt oameni care socotesc mult mai rău lucru să nu fie la modă decât să nu fie creştini. A nu fi creştin este în ochii lor o învinuire aşa de obişnuită că o poartă bucuroşi; a li se spune însă că nu sunt la modă sau că sunt de modă veche li se pare ceva îngrozitor. Cât de stăpâniţi de modă sunt tinerii! Numai cine este tare în Domnul şi are în el Cuvântul lui Dumnezeu va birui pe Cel Rău, va face ce este drept şi va fi găsit credincios între necredincioşi.
Fireşte că, pentru anumite stări, se cer anumite daruri şi talente; este însă o regulă fără abatere şi anume că orice copil al lui Dumnezeu poate fi folositor în casa lui Dumnezeu. Domnul na-re nici un slujitor pentru care să nu fi rânduit o slujire. Să ne închipuim că eşti tare în Domnul şi că prin puterea dată ţie, eşti în stare să faci o lucrare de răspândire a Evangheliei; atunci puterile puse în tine prin Isus Hristos: credinţa, iubirea, răbdarea, te vor face cu atât mai destoinic pentru lucrarea sfântă. (…)
„Aţi biruit pe Cel Rău”. Cine a dat odată diavolului o lovitură în faţă, n-are să se mai teamă de oameni. Dacă ai stat odată în faţa unei ispite mari şi ai biruit, poţi să te uiţi după aceea cu zâmbet la toţi potrivnicii mici care te atacă. Deprinderea cu luptele lăuntrice ajută pe tânăr să ajungă bărbat şi face din el un creştin plin de putere. Prin puterea harului, tu ai biruit pe Satan; nu este oare nădejde ca şi în şcoala de duminică, în care înveţi pe alţii, Vrăjmaşul cel rău să fie biruit şi în inimile băieţilor şi fetelor? Pentru beţivul cu care ai vorbit acum de curând este iarăşi nădejde; de ce n-ar birui şi el pe Cel Rău? Mai înainte ai fost destul de slab, dar Dumnezeu te-a întărit; să nu poată El să facă şi cu alţii ce a făcut cu tine? „După ce am fost mântuit” zicea cineva „nu m-am îndoit de mântuirea nimănui”. Faptul că tu ai fost în stare să câştigi biruinţa într-o luptă grea ar trebui să-ţi dea curaj în toate cazurile.
Îndemn pe orice tânăr care s-a întors la Dumnezeu, să se predea în totul Domnului Isus. Iată un lucru pentru care nu este nevoie să vă înduplec şi nici nu voi face aceasta; însă, aş vrea să vă rog să staţi o clipă liniştiţi şi să cugetaţi astfel: „Mă număr printre cei credincioşi; de curând am mers la Masa Domnului; ştiu că sunt ales de Dumnezeu, cumpărat cu scumpul sânge al lui Isus Hristos; ştiu că m-am despărţit de lume şi că sunt rânduit pentru o viaţă fără sfârşit, fericită; dar trăiesc eu oare potrivit cu această viaţă?” După o gândire mai adâncă, vei ajunge la această concluzie: „Din nefericire, nu! Slujesc lui Dumnezeu în felul meu, dar nu din toată inima, din tot sufletul şi cu toate puterile, aşa cum s-ar cuveni. Cum stau în ce priveşte timpul meu? Cum stau lucrurile în ce priveşte darurile şi talentele mele? Dau eu lui Hristos floarea şi puterea vieţii mele? Aşa ar trebui să fie: ar trebui să fiu întru totul al lui Hristos, nu părăsindu-mi ocupaţia, ci lucrând în ea ca pentru Domnul, iar venitul ei întrebuinţându-l ca un ispravnic al lui Hristos. Ar trebui să trăiesc acum pentru slava Lui, nu pentru mine însumi”. Dacă de aici înainte nici o picătură de sânge din vinele tale, nici un fir de păr din capul tău, nici un ban din punga ta, nici un cuvânt de pe limba ta, nici un gând din inima ta, nu vei lăsa să fie decât ale Domnului, lucrul acesta ar fi o mare bucurie.
Dacă vine la tine cineva care caută de lucru, îl întrebi neapărat ce profesie are. Dacă îţi răspunde că este zugrav sau tâmplar, poate că-i vei da ceva de lucru; dacă însă îţi răspunde că este „de toate”, înţelegi atunci că nu se pricepe la nimic. Tot aşa există un soi de cârpaci duhovniceşti, care cred că pot să facă de toate în biserică, dar nu fac nimic. Ce poţi să faci? Care este chemarea ta? Eşti învăţător în şcoala duminicală? Împarţi tractate? Nu pierde vremea, ci spune: „La aceasta mă simt chemat şi, prin harul Domnului, mă voi dărui acestei chemări cu hotărârea de a-mi face lucrarea cât mai bine. Dacă iau asupra-mi un grup de copii în şcoala de duminică, o fac cu gândul de a fi un învăţător cât se poate de destoinic”. Ar fi o mare binecuvântare pentru biserici, dacă mulţi s-ar apuca de lucru cu astfel de hotărâri.
Mulţi din cei ce ar trebui să vestească Cuvântul stau deoparte. Apucându-se cineva să vestească Cuvântul, n-are să se aştepte ca, prin aceasta, să ajunge la bogăţii pământeşti. Cine este stăpânit de astfel de gânduri, să se apuce mai bine să spargă pietre, fiindcă lucrul acesta va fi mai bine plătit. Dacă gândeşti că, apucându-te să vesteşti Cuvântul, ai să duci o viaţă uşoară, mai bine ai încerca să calci struguri în teasc, fiindcă lucrul acesta este o jucărie în comparaţie cu viaţa unui conştiincios vestitor al Cuvântului. Însă acela care are darul de a vorbi şi poate să fie de folos ascultătorilor, ar trebui să se gândească dacă nu ar fi bine să se apuce de această lucrare. Ce frumos este când zice Domnul: „Puneţi-mi deoparte de Barnaba şi pe Saul”. Fereşte-te să nu cumva să dai înapoi când Dumnezeu vrea să te aibă! Poate că această carte va cădea în mâna unui tânăr care vrea să devină vestitor al Cuvântului între păgâni. „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe Cel Rău” ni se spune la 1 Ioan 2:14. De astfel de tineri avem nevoie. Aceia însă care sunt slabi, ar face mai bine să rămână încă un timp acasă pentru a se întări. Aceia în care Cuvântul lui Dumnezeu nu rămâne încă, aveţi nevoie să învăţaţi lucrurile începătoare ale credinţei. Nu voi sunteţi oamenii pe care-i dorim. Însă aceia care sunteţi destul de tari ca să puteţi îndrăzni să faceţi ceva pentru Domnul Isus, care aveţi dorinţa şi priceperea duhovnicească spre a cuteza să biruiţi în voi pe Cel Rău, sunteţi potriviţi pentru lupta dinafară împotriva lui Satan, fie în cetăţile păgânismului, fie în alte locuri unde dăinuie întunericul religios şi intoleranţa. Voi, oamenii aleşi din adunare, voi sunteţi aceia care puteţi să mergeţi şi să lucraţi. Gândiţi-vă la acest lucru înainte de a merge la culcare; iar Domnul să vă facă să ieşiţi din rânduri cu cuvintele: „Iată-mă, trimite-mă!”
Este bine să fii mereu plin de râvnă pentru un lucru bun. Să uităm ce este înapoia noastră şi să ne avântăm spre ceea ce este înaintea noastră. Ce mult ar câştiga lucrul Evangheliei dacă toţi negustorii creştini ar face tot ce ar putea, dând, potrivit cu averea lor, pentru lucrarea Domnului. Este o binecuvântare pentru un tânăr dacă îşi începe lucrul lui cu hotărârea de a da pentru Domnul măcar a zecea parte din câştig. Este foarte bun obiceiul ca, în fiecare săptămână, să pui deoparte ceva pentru Domnul; atunci, în loc să dai din buzunarul tău, vei da dintr-al Lui. Faceţi acest lucru, tinerilor, care începeţi să aveţi câştigul vostru; iar voi, femeilor, ajutaţi în aceasta pe bărbaţii voştri! Voi, tinerilor, care, ca salariaţi, aveţi venitul vostru fix, puneţi în mod regulat din el ceva deoparte pentru Domnul şi folosiţi-l pentru lucrarea de răspândire a Evangheliei, în patrie şi oriunde! Să nu gândiţi însă că, dacă daţi daruri, nu mai trebuie să lucraţi şi voi înşivă ceva. Daţi-vă pe voi înşivă lui Hristos, cu toată fiinţa şi cu toată puterea voastră, cunoscându-vă bine ţinta, şi fără gânduri necurate!
(Fragmente din volumul lui Charles H. Spurgeon – A Good Start. A Book for Young Men and Young Women. Volumul a fost tradus în limba română de Teodor Popescu, având titlul Fiţi tari în Domnul. O carte pentru toţi, îndeosebi pentru tineret, şi a apărut la Tipografia Cartea de Aur, fiind republicat de Editura Stephanus.)
