Natura primului păcat

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el (Genesa 3:6).

Există multe modalităţi de a descrie răul primului păcat. A fost un act de sfidare, un atac rebel împotriva drepturilor suverane ale unui Creator iubitor. A fost o pervertire, o întrebuinţare greşită a bunei creaţii a lui Dumnezeu. A fost, de asemenea, o neascultare, o violare a poruncii speciale a lui Dumnezeu. A însemnat încălcarea unui legământ, legământul de viaţă dintre Dumnezeu şi Adam. A fost, cum este numit frecvent, o „cădere” din starea de îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu.

Augustin afirma că rădăcina păcatului Evei a fost mândria. Puritanii susţineau că, de fapt, a fost o violare a tuturor (sau aproape a tuturor) celor zece porunci ale lui Dumnezeu. Luarea fructului oprit implica în mod evident râvnirea acestuia şi furtul. Mâncarea fructului a fost, de asemenea, o modalitate de a se înfrupta dintr-un alt dumnezeu, de a se închina idolului sinelui. Fapta s-a bazat pe o minciună legată de caracterul lui Dumnezeu, şi de aceea a implicat atât o mărturie mincinoasă, cât şi luarea numelui lui Dumnezeu în deşert. Acest lucru a dus la moartea întregii omeniri, iar astfel s-a transformat într-un fel de crimă, şi aşa mai departe.

Există adevăr în toate aceste modalităţi de descriere şi definire a păcatului primilor noştri părinţi. Dar păcatul lor a fost, înainte de toate, o încercare de a-L fura pe Dumnezeu de slava Sa. Eva n-a fost mulţumită să oglindească slava lui Dumnezeu, ea a ţinut să apuce slava şi să şi-o atribuie ei înseşi. A vrut mai degrabă să devină Dumnezeu decât să-L glorifice pe Dumnezeu. Aceasta este şi problema noastră. Problema fiinţelor umane este dorinţa de a lua locul lui Dumnezeu, de a trăi mai degrabă pentru slava noastră decât pentru slava Lui. Păcatul nostru este, în esenţa lui, dorinţa perversă de a trăi pentru sine, şi nu pentru Dumnezeu, acesta fiind motivul pentru care avem nevoie de mântuire. Suntem păcătoşii care nu dorim şi nu putem să-L slăvim pe Dumnezeu până când El nu ne mântuieşte.

Dacă privim la Adam, nu ni se spune despre el că a căzut din cauza faptului că a fost înşelat de Satan. Femeia a păcătuit, într-adevăr, din cauza argumentelor pline de şiretenie ale lui Satan. De fapt, ea a căzut în păcat de bună voie, deoarece ajunsese să creadă că pomul cunoştinţei binelui şi răului o va face înţeleaptă, iar ea a dorit să se bucure de această binecuvântare împreună cu soţul ei. Eva a greşit şi a păcătuit prin greşeala ei. Dar greşeala ei, gravă de altfel, nu a fost aceeaşi în cazul lui Adam, nici nu a fost la fel de condamnabilă. Adam a păcătuit dintr-o atitudine de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Această subtilă distincţie este dezvăluită în interpretarea căderii de către apostolul Pavel. „Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii” (1 Timotei 2:14).

Dumnezeu i-a pus pe Adam şi pe Eva în grădina Eden pentru a stăpâni întreaga creaţie (Genesa 1:28) şi le-a dat voie să mănânce din toţi pomii din grădină, cu excepţia unuia singur. Ei ştiau că dacă vor mânca din el, vor muri. Totuşi, deplin conştient de ceea ce face, Adam s-a uitat la pom şi, de fapt, pare să fi spus: „Nu-mi pasă că am voie să mănânc din toţi pomii din grădină. Atâta vreme cât acest pom stă în grădină ca simbol al faptului că sunt o fiinţă creată, ca să-mi aducă aminte că nu sunt Dumnezeu, că nu sunt pe deplin autonom – atâta timp cât stă aici, îmi displace! Aşa că voi mânca din el şi voi muri, orice ar însemna asta!”. Dacă Adam nu a fost înşelat sau amăgit aşa cum ne spune clar 1 Timotei 2:14, atunci el trebuie să fi păcătuit fiind pe deplin conştient de fapta sa. Adică, el a ales să mănânce, ştiind că nu Îl ascultă pe Dumnezeu. Astfel, moartea, mai întâi a duhului, dar apoi a sufletului şi a trupului său, s-a transmis asupra tuturor oamenilor.

Natura căderii lui Adam în păcat ne mai spune un lucru foarte important. Păcatul înseamnă apostazie, adică o îndepărtare de la ceva ce a existat înainte şi a fost bun. Este tocmai reversul intenţiilor lui Dumnezeu cu privire la om. Găsim acest lucru în aproape toate sinonimele cuvântului păcat, pe care le întâlnim în Scriptură: pesha („fărădelege”), chata („a greşi ţinta”), shagah („a se rătăci”), hamartia („deficienţă”) şi paraptoma („ofensă”). Fiecare din aceste concepte denotă o îndepărtare de la un standard mai înalt sau de la o stare de care s-a bucurat iniţial.

Omul a fost fără păcat, la fel ca întreaga creaţie. Dumnezeu a creat toate lucrurile perfecte. Dar omul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a perfecţiunii, căzând astfel şi îndepărtându-se de natura sublimă şi destinul pe care Dumnezeu le avea pentru el.

Păcatul înseamnă răzvrătire, deoarece el nu este elementul primordial; el este numai un element secundar. Elementul primordial este voia lui Dumnezeu „cea bună, plăcută şi desăvârşită” de la care ne-am îndepărtat şi la care suntem readuşi numai de puterea harului lui Dumnezeu în Isus Hristos.

Suntem fiinţe căzute în păcat. Nu ne îndreptăm spre un viitor luminos, aşa cum afirmă susţinătorii concepţiei clasice despre om. Nu suntem păcătoşi datorită însăşi naturii lucrurilor, aşa cum ar spune vechii greci. Nu suntem nişte simple maşini, ca şi cum o astfel de catalogare ne-ar scuza oarecum. Suntem fiinţe căzute în păcat. Suntem necredincioşi, răzvrătiţi, plini de mândrie. Prin urmare, singura noastră nădejde este în harul lui Dumnezeu, prin care El ne-a trimis un Mântuitor, care nu a fost necredincios, ci credincios; nu S-a răzvrătit, ci a fost ascultător; nu a fost plin de mândrie, ci S-a smerit până la moarte „şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8).

 

Bibliografie

Philip Ryken, Mesajul mântuirii, Editura Reformatio, Oradea, 2003.

James Montgomery Boice, Fundamente ale credinţei creştine. O prezentare accesibilă a teologiei protestante,Editura Institutului Biblic „Emanuel”, Oradea, 2000.

 

Permanent link to this article: https://www.monergism.ro/index.php/2013/01/natura-primului-pacat/

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: